ISTORICUL COMUNITĂŢII

Comuna Valea Măcrişului se află în nord-vestul judeţului Ialomiţa, la o distanţă de 22 km de municipiul Urziceni, 65 km faţă de Slobozia şi 70 km de Bucureşti, având în componenţa sa localitatea Valea Măcrişului – reşedinţa comunei şi satul Grindaşi.

Satul Valea Măcrişului, numit iniţial Goala, a fost întemeiat între anii 1891-1896, prin împroprietărirea, pe fosta moşie a Mănăstirii Sf. Gheorghe Nou, a unor locuitori din satele Grindaşi, Broşteni, Malu şi Bozianca sau Volna (azi dispărut, fost lângă Gârbovi). Comuna Valea Măcrişului a fost recunoscută ca entitate administrativă la 1 ian. 1926, iar la 28 apr. 1928 a fost înfiinţată Parohia Valea Măcrişului, până atunci filie a Parohiei Grindaşi.

ISTORICUL BISERICII

Biserica a fost construită de comunitate, între anii 1909-1912, având ca arhitect pe Ghiţă Roman din Ploieşti, antreprenor fiind Policarp Roman–Monahul.

În anul 1912, biserica a fost sfinţită de arhimandritul Valerian Râmniceanu, fratele marelui cărturar Melchisedec Ştefănescu, episcop de Roman, iar, ca arhidiacon, a slujit Gherontie Nicolau, viitor Episcop al Constanţei.

În prezent, se fac demersuri pentru încălzirea centrală.

Dintre evenimentele importante, inclusiv vizite arhiereşti, se pot menţiona: 1912 - sfinţirea bisericii, de către arhim. Valerian Râmniceanu; 12 iunie 1995 - vizită pastorală a P.S. Episcop Nifon; 2007 - liturghie arhierească, săvârşită de Episcopul dr. Damaschin Coravu; 31 decembrie 2011 - vizită pastorală a P.S. Episcop Vincenţiu.

ARHITECTURA

Biserica este o construcţie din zid, cu un plan trilobat, având 24 m lungime, 11,5 m lăţime în naos, 7 m lăţime în pronaos şi o înălţime de 13 m, de la bază până la turlă. Edificiul este încununat de trei turle, dintre care două deasupra pridvorului şi una deasupra naosului. Pridvorul este deschis, în plan de formă dreptunghiulară, având o singură deschidere pe faţadă şi fiind susţinut de două coloane. În exterior, deasupra pridvorului, există trei ocniţe pictate: în partea stângă este pictat Sfântul Prooroc Daniel, în partea dreaptă, Sfântul Prooroc Iona, iar în mijloc, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Pe faţadă sunt pictaţi Sfinţii Petru şi Pavel, iar în pridvor, de-o parte şi de alta a intrării în biserică, sunt pictaţi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Pronaosul este prevăzut cu cafas şi este despărţit de naos prin patru icoane mari, aşezate pe părţile laterale ale bisericii, având reprezentate pe ele chipurile Maicii Domnului, Sfântului Ierarh Nicolae, Sfintei Cuvioase Parascheva şi ale Mântuitorului Iisus Hristos.

Altarul, cu înălţimea de 5,90 m, este semicircular la interior şi este despărţit de naos printr-o catapeteasmă din lemn. Lăcaşul nu are pisanie, locul acesteia, în pridvor, deasupra intrării în pronaos, fiind necompletat.

PICTURA în ulei a fost realizată în anul 1911, de către pictorii Petrică Rădulescu şi Constantinescu din Ploieşti, fiind restaurată între anii 1962-1967 şi 1995-1996.

ANEXE

În anul 1987, a fost ridicată clopotniţa din cărămidă. În curtea bisericii sunt amplasate câteva cruci din piatră, în memoria eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale.

PREOŢII

În cei 100 de ani de existenţă, Biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Valea Măcrişului a fost păstorită de preoţii Dobre Constantinescu (†1935), Longin Topor (1935-1973) - condamnat în 1952 la şase luni de închisoare corecţională, pentru nepredarea la timp a cotelor de cereale către statul comunist, Leon Rădulescu (1974-2011), iar, din anul 2011, slujeşte ca preot paroh P.C. Pr. Marius Cristian Petrescu.

ACTIVITĂŢI

Parohia are grup de cateheză funcțional „Sfântul Apostol Andrei”, cu întâlniri săptămânale.

În perioada sărbătorilor pascale Parohia organizează concursul „Învierea Domnului – un dar neprețuit!”.